Vrem inovații? Vrem licee? Vrem licee inovatoare? Și cum le sprijinim?

11 august 2016

Toată lumea cunoaște Liceul Academiei de Științe din Moldova. Rezultatele elevilor sînt printre cele mai bune. Cadrele didactice sînt bine pregătite și dedicate.  Echipa managerială este creativă.

În aprilie 2013, această echipă temerară a prezentat Ministerului Educației un plan de învățămînt alternativ, care a fost aprobat spre implementare începînd cu anul de studii 2013-2014 (acesta poate fi consultat pe site-ul Liceului:  (http://www.liceu.asm.md/files/plan_studii_LASM_2013-2017_alternativ.pdf ).

Ideea principală a planului este simplă și în favoarea elevilor: trecerea de la studierea unui număr exagerat de discipline obligatorii la oferirea oportunității de a studia cîteva discipline pe care elevii le conisderă importante pentru dezvoltare și carieră.

Liceul AȘM a demonstrat cu prisosință că poate realiza un asemenea plan. Cadrele didactice și elevii au putut vedea avantajele noii abordări, lucru confirmat și prin sondajele efectuate de administrație. Mai mult de atît, aplicarea experimentală a planului s-a făcut prin parteneriat, ghidare și evaluare din partea Centrului de politici educaționale al Universității de Stat din Moldova.

Modulele din planul de învățămînt al LAȘM – Instruirea de bază, Instruirea opțională și cel de al treilea, Implicare / Dezvoltare vocațională, care are, la rîndu-i, trei opțiuni: Voluntariat comunitar, Instruire şi activitate culturală sau Cercetare, investigaţii şi creativitate tehnologică  – oferă, în opina mea, un cadru optim pentru dezvoltarea competențelor elevilor și pentru ghidarea lor în carieră.

Rezultatele experimentului sînt remarcabile (a se vedea articolul lui Iurie Cristea „Studiu de caz: implementarea în învăţământul liceal a unui plan-cadru de alternativă”, la pag. 76 a acestei publicații:  http://www.ipp.md/public/files/Proiecte/Studiu_Cadrul_de_Referinta.pdf) și oferă ACUM Ministerului Educației posibilitatea de a trece, pas cu pas și argumentat,  la acțiuni clare de reformare calitativă a sistemului de învățămînt liceal, în scopul diversificării oportunităților pentru elevi, pentru ca ei să aibă, în sfîrșit,dreptul real de a alege un traseu educațional în conformitate cu interesele și aptitudinile personale. Citește în continuare »

Cum asigurăm o viaţă de calitate şi satisfacţie profesională pentru cadrele didactice şi manageriale?

3 iunie 2016

In vara și toamna lui 2015, am avut parte de o extraordinară experiență de lucru în echipă asupra proiectului Programului Naţional pentru dezvoltarea resurselor umane în învăţămîntul general din  Republica Moldova 2016-2020. Împreună cu Valeriu Gorincioi, Angela Vasilașcu, Rima Bezede, Viorica Goraș-Postică, Otilia Dandara, Valentina Olaru, Iurie Melinte, Silvia Petrovici și bunul nostru coleg din România, George Pataki, am facilitat mai multe dezbateri cu cadrele didactice și manageriale. Grație sprijinului din partea Fundațiilor pentru o Societate Deschhisă și a Fundației Soros Moldova, în martie curent, am pus la dispoziția Ministerului Educației  documentul  care, după alte discuții și completări făcute de specialiștii ministerului, a fost plasat la finele lui mai pe site-ul partcip.gov.md pentru ca toată lumea interesată să mai poată contribui.

Din păcate, doar două săptămîni au fost oferite ca timp pentru sugestii. A mai ramas doar acest weekend pînă la termenul limită indicat de minister, iar modulul de participare zice că documentul a fost vazut doar de 117 persoane. Vreau să îndemn pe toți colegii interesați de educație să găsească puțin timp pentru a se implica și a veni cu eventuale propuneri.  Documentul poate fi accesat aici:  http://particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd=3207. Cred ca sîntem conștienți cu toții că resursele umane din educație constituie principalul factor de asigurare a calității. Cele mai bune argumente pe care le-am auzit au  fost prezentate cu mult profesionalism și chiar cu multă implicare emoțională de către participanții la emisiunea Țara lui Dogaru (http://www.publika.md/emisiuni/tara-lui-dogaru_391.html?video_id=4396951), axată pe discutarea Programului.

Programul trebuie să schimbe lucrurile în trei domenii importante:

  • Atragerea tinerilor cu vocaţie pedagogică în sistemul educaţional;
  • Pregătirea profesională performantă a cadrelor didactice şi manageriale;
  • Menţinerea cadrelor didactice performante în sistemul de învăţămînt general.

Deci , dragi prieteni, puțin timp din timpul dumneavoastră în acest weekend este egal cu o contribuție de valoare la un document esențial  de politici educaționale. Mulțumiri anticipate, și un weekend frumos!

Mediile de socializare în educație: pro și contra

14 ianuarie 2016

În data de 13 ianuarie, am participat la Atelierul ,,Reflecții asupra perspectivei educaționale a Republicii Moldova. Colaborarea cu mass-media” din cadrul Forumului de idei pedagogice „Dialoguri chișinăuiene”. Am dorit să fac o comunicare cu titlul „Mediile de socializare în educație: pro și contra”. Participanții la atelier au abordat acest subiect la începutul discuției, în sală fiind prezenți mai mulți colegi care sînt foarte activi pe rețelele de socializare și care au invățat că folosească eficient posibilitățile oferite de acestea, plasînd postări care pot fi considerate educaționale, pe bună dreptate, sau creînd comunități de bune practici.

Din păcate, nu am reușit să fac prezentarea. Nu am putut să rămîn pînă la capăt. A fost o zi mult prea plină… Am promis să o pun la dispoziție colegilor prin intermediul acestui blog. Evident, dialogul pe viu ar fi fost un avantaj, pentru că acestea sînt niște note pentru discuție. Dar sper că o putem face și aici, dacă este cineva interesat.

Note Prezentare Dialoguri Liliana Nicolaescu_Onofrei 13_01_2016

 

Fiți VIP!

5 octombrie 2015

Este Ziua Internațională a Educației.  Ziua tuturor celor care lucrează în instituțiile educaționale ale țării. A celor care sînt VIP. Nu în clasamente dubioase, ci în viața fiecăruia dintre noi. Pentru că ei și ele sînt cei și cele care ne-au arătat cum poate fi viața noastră. Iar unora dintre noi poate că le-au și schimbat-o.

Sincere felicitări tuturor colegilor cu ocazia acestei zile. Toată admirația pentru speranța pe care ne-o dați. Atîta timp cît existați dumneavoastră, cît intrați, cu modestie și inspirație, în fiecare zi, în sala în care vă așteaptă copiii, există o șansă de a ieși din impas. La mulți ani, dragi colegi!

Dar aș mai vrea să adresez, în avans, sincere felicitări și celor care vor veni să lucreze în educație, în viitorul apropiat sau nu prea. Și aș vrea să le adresez un îndemn: deveniți VIP! Veți zice că vreți. Dar veți zice că nu e ușor să fii un om important. Așa este. Dar oare e atît de greu? Pentru asta, aveți nevoie de Interes pentru lumea copiilor curioși, care așteaptă să fie ascultați și înțeleși. Aveți nevoie de Mîndrie, ca să vă puneți în valoare succesele și să le împărtășiți cu ceilalți. Toate lucrurile făcute cu Pasiune dau roade, peste ani. Optimismul e, poate, cea mai importantă calitate – chiar și o doză foarte mică vă poate schimba viitorul. Dînd dovadă de Responsabilitate, veți cuceri noi înălțimi în carieră. Dînd dovadă de Tact, veți cîștiga noi prieteni. Atenția față de cei din jur va genera atenție și grijă drept răspuns.  Noblețea gîndurilor și faptelor voastre este garanția unor generații care să prețuiască adevărul și onoarea. Iar Temeritatea vă va ajuta să înfruntați obstacolele, chiar și pe cele pe care le credeați de netrecut. Toate aceste lucruri le-au demonstrat cadrele didactice pe care le-ați avut alături. Ei și ele sînt persoanele cele mai importante din societatea noastră. Fiți și voi la fel! Fiți VIP! Avem nevoie de voi!

DESPRE EDUCAȚIE, PASIUNE ȘI DRAGOSTE. AICI ȘI ACUM. DE 1 SEPTEMBRIE

1 septembrie 2015

Astăzi, 1 septembrie 2015, am trăit o experiență inedită. La invitația dnei decan Larisa Sadovei, am avut onoarea de a ține o prelegere de început de an pentru studenții Facultății de Pedagogie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. M-am bucurat să văd acești ochi curioși, aceste zîmbete sincere pe aceste chipuri frumoase de tinere și (cîțiva) tineri, care sînt interesați de educație. Acești curajoși băieți și fete care au ales domeniul Pedagogie și care, peste cîțiva ani, vor merge în fața copiilor din gradinițe și din școli, ajutîndu-i să afle ce aptitudini au de la natură, ce le place să facă, ce pasiuni au, ce vor să facă cu adevărat și unde pot găsi condițiile optime pentru asta (vezi Ken Robinson, în incitantele sale discursuri despre educație). Vor merge și îi vor ajuta pe toți copiii să aibă parte de o grădiniță sau școală în care să meargă cu plăcere, pentru că acolo se învață într-un mod interesant și distractiv…

Sper din toată inima că am făcut față. Din moment ce nimeni nu a adormit… A fost cald rău în sală, dar fantastic de caldă atmosfera. Le-am promis tinerilor colegi să le pun la dispoziție notele mele pentru prelegere. O fac cu plăcere. Sînt doar note. Întreaga discuție nu a fost înregistrată. Dar, personal, am rămas cu încrederea că acești tineri sînt încă o sursă de optimism la care pot apela în continuare. Optimism pentru capacitatea Facultății de Pedagogie de a le da tot de ce au nevoie și vor cere cu hotărîre. Optimism pentru șansa de a face din grădinițele și școlile noastre adevărate comunități de învățare, în care copiii, dar și dascălii să-și poată descoperi pasiunile.

Notele mele se intitulează : DESPRE EDUCAȚIE, PASIUNE ȘI DRAGOSTE. AICI ȘI ACUM . Și pot fi găsite aici: 1 SEPTEMBRIE 2015 Note prelegere Liliana N_O

Felicitări tuturor, și un an cît mai bun!

Pe lîngă plopii fără el…

15 ianuarie 2015

O seară de 15 ianuarie din anii noștri tineri. Facultatea de Litere. Cenaclul „Mihai Eminescu”. Aleea Clasicilor. Cam la aceeași oră. Tîrziu. Eram vreo zece – cincisprezece fete și băieți. Poezie. Muzică. Și cîțiva milițieni care au venit să vadă cine cîntă la bustul lui Eminescu… De la acea seară au pornit întîlnirile pe alee din fiecare ultimă duminică a lunii. Care, treptat, nu au mai încăput pe alee… și mai tîrziu s-au transformat în cenaclul „Alexe Mateevici”… Care a trecut la Teatrul de Vară… Azi după masă voiam să ajung pe Aleea Clasicilor. Și să cînt ce am cîntat în acea seară din vremea studenției.  „Pe lîngă plopii fără el”, pe versurile lui Adrian Păunescu. Nu am mai ajuns. Dar nu mă las pînă nu cînt. Vă rog să cîntați cu mine. Măcar la refren. Apăsați aici: „Pe lîngă plopii fără el”

La Gogol, la limba română

20 noiembrie 2014

In fiecare zi vreau să pot gasi motive pentru ca optimismul meu să nu dispară. Săptămîna trecută acest optimism mi-a fost alimentat de o vizita, deși scurtă, la Liceul Teoretic „N.Gogol” din capitală, cu instruire în limba rusă. O lecție de limba română la clasa a 10-a, profil real. Cu tema „Să nu uităm de cei mai triști ca noi”. Prezentată de buna mea colegă și prietenă Angela Apreutesei. Cu multă energie și dăruire. M-am bucurat nespus de acest moment al zilei, cu totul diferit de multele activități cărora trebuie să le fac față. Am avut foarte puțin timp ca să discut cu copiii după ora respectivă. Trebuia să alerg la birou, și nici nu voiam să le fur toată recreația. Ei au reușit să-mi spună, zîmbitori, de ce le-a plăcut lecția. Eu am reușit să le împărtășesc doar succint satisfacția mea. Și fiindcă voiam să le spun mai multe, dar nu aveam suficient timp, le-am spus că vreau să scriu pe blog despre ei. Sper că vor reuși să-l vadă. Iată ce voiam să le mai spun:

În primul rînd, am vrut să-mi exprim admirația pentru modul în care Angela a știut să facă o lecție captivantă și relevantă pentru viața reală a elevilor. O lecție în care vocea lor a avut ponderea cea mai mare. Și în care tehnologiile moderne au fost folosite judicious, exact cît și cum trebuie.

În al doilea rînd, am vrut să subliniez încă o dată admirația pentru elevi: acești copii au vorbit într-o română pe care mi-a făcut plăcere s-o ascult. Mi-au confirmat încă o dată părerea că elevii de azi din școlile noastre cu instruire în limba rusă au competențe de comunicare în limba de stat mult mai bune decît aveau cei de acum vreo zece ani, să zicem.

În al treilea rînd, am vrut să apreciez felul de a gîndi al acestor copii. Elevii au expus foarte multe idei, raportînd situațiile prezentate de profesoară la viața lor, la realitățile noastre. Ideile lor erau creative și serioase. Demonstrau interes, compasiune, înțelegere și respect pentru oamenii mai triști ca noi. Sau atitudine critică, în situații în care nu un gest de milă ar fi necesar, ci o cu totul altă acțiune. În care se cere să pui la îndoială ceea ce vezi și auzi, și să verifici mai întîi care este realitatea. Ideile au fost multe și diverse, dar toate – destul de bine argumentate. Copiii au lucrat foarte bine în echipe. Au discutat aprins. Au fost foarte activi cu toții. Una din echipe chiar ar fi vrut să iasă în întregime în față, să-și prezinte rezultatul, deși se solicitaseră doar reprezentanți…

Vreau să îi doresc success în continuare Angelei. Vreau să le doresc succes în continuare acestor copii. Cu care sper să ne mai vedem. Aș vrea să mai găsesc timp pentru a discuta cu ei. Mă interesează ce cred ei că ar trebui să schimbăm. În școală. În curriculum. În manuale. În Chișinău. În Moldova. În viitor. Pînă atunci, poate că cineva dintre ei o să-mi scrie despre asta…

1_Angela si elevii2 Angela si elevii3 Angela si elevii

Lumină din lumină

24 decembrie 2013

E 24 decembrie. Ajunul Craciunului. Toată lumea așteaptă să se anunțe zi scurtă. Dar, deocamdată, e abia dimineață. Ședința de management. Discuția despre promovarea cărților de calitate pentru copii. Corespondența: Demersuri. Petiții. Petiții. Petiții. Transferuri. Telefon din Transnistria. Probleme la Tiraspol. Iar petiții!!! Aproape ca în fiecare zi. Stop! Se întîmplă și altceva. Telefon în anticameră. Colegii de la pază. Solicitare de audiență. Jos e o bătrînică. Se simte rău. Nu va pleca nicăieri pînă nu vorbim. Deși nu e zi de primire și nici nu a telefonat în prealabil. Victoria e necăjită, e în impas, știe că sînt prinsă rău. Dar e suficient de asertivă să mă informeze și să descrie, insistent, situația (ce mult mă bucur ca mi-a mers cu asistenta!). Dau totul la o parte ca să văd… (cum ar fi zis Eugen Cioclea) … să văd intrînd o distinsă Doamnă. Cu o distinsă limbă română. Cu o ținută simplă și modestă. Foarte repede, aflu că e Doamna Iovu-Silvestru Zinaida. De loc din Hoginești, Călărași. Nu vă spune nimic acest nume? Nici mie. I-ar fi putut spune ceva muzicianului Petre Zaharia. Și politicianului Marian Lupu. Și multor altora. Medici, profesori, doctori în științe. A lucrat mai mult de 50 de ani în școală. Acum are 80. Va fi străbunică degrabă. Vorbește cu greu. Aude cu greu. Un ictus. Nu demult. Un autobuz în care urca a pornit în trombă, smucindu-i scara de sub picioare. De aici și bastonul. Ce vrea? E simplu – de ce se închid școlile? Nu se poate! Păi cum era mai înainte? A lucrat într-o școliță mică. Școala mare și directorul erau în altă parte, la Țibirica. Veneau, controlau. Ministerul asigura salariile, iar primăria asigura tot restul. Lemne, cărbune, hrană. Gratis. Acum însă?… Atunci, în școlița mică, ea avea clasele I și a III-a. Și au ieșit oameni cu carte, care au ajuns departe. Cum se poate să închidem școlile?!… Recunosc că am încercat să discut cu Doamna Zinaida despre rețeaua școlară. Despre aceea că nu noi închidem școlile. Că ceea ce era cîndva gratis costa destul de mult, de fapt… Poate că aș fi putut să-i vorbesc mai mult și despre formula de finanțare per elev (aici ați putea zîmbi: și cam ce ar fi înțeles?). Dar nu cred că avea rost. Am renunțat la a-i răspunde și, treptat, am simțit că încerc să gîndesc pozitiv, ca Domnia Sa. Dar dacă se vor naște tot mai mulți copii? Și dacă toți cei plecați vor reveni acasă? Păi bine, atunci se va revigora totul. Și poate că, la vreo 80 de ani, ne vom aminti cum era cu zeci de ani în urmă… adică azi. 24 decembrie. Ajun de Crăciun. Ziua în care am primit lumină din lumină. Din inima acestei Doamne căreia nu îi este cunoscută indiferența.
Doamnă Iovu-Silvestru Zinaida, sărut mîna și vă mulțumesc pentru vizită. Chiar dacă a fost una inopinată. Chiar dacă nu a avut un scop clar. Chiar dacă a avut un alt rezultat decît cel la care vă așteptați. Vă mulțumesc pentru că vă pasă. Crăciun fericit!

Tinerii ştiu ce vor să ştie!

5 martie 2010

Mai mulţi prieteni, tineri, dar avînd deja cariere de succes, au comentat postarea precedentă folosind Facebook-ul. Le mulţumesc mult. De aceea mi-am permis să reproduc aici comentariile, cum m-am priceput mai bine  (sînt un utilizator obişnuit, deocamdată, cred că era mai bine sa fac o legătură, dar dacă nu m-am învrednicit…🙂 . Pentru că mi-au părut foarte interesante.  Şi pentru că sînt de părere că cei ce învaţă trebuie să participe la deciziile privind cunoştinţele de care cred că au nevoie şi competenţele pe care cred că trebuie să şi le formeze. Dar pun la îndoială că la actualele dezbateri despre curriculumul şcolar au participat şi elevii.  Aştept să mă contrazică cineva…

Dorin Ciobanu: Eu ziceam ca 90% din ce am invatat la facultate este inutil in lucrul de zi cu zi.
Dar dupa 7 ani am ajuns sa lucrez la chestii unde daca nu stiam analiza matematica, geometrie sau probabilitate, nu ma descurcam. Cu liceul/scoala e si mai greu de apreciat % de cunostinte utile. In scoala eu ziceam ca nu am nevoie de literatura romana … acum insa ma surprind ca imi amintesc unele opere/bucati de opere cind intilnesc anumite situatii in viata. Si e bine ca am cu ce compara🙂

Dorin Ciobanu: La TV nu demult aratau un grafic, care arata cum s-a schimbat viteza de crestere a ratei somajului in Irlanda. Si graficul mergea in jos … good news! Asta pentru cineva care nu stie ce inseamna derivata de ordinul doi … :))))))

 Dorin Ciobanu: Si un ultim gand: Lumea devine mai complicata pe zi ce trece. Daca dorim ca copiii nostri sa faca fata la ce urmeaza (si noi habar nu avem ce urmeaza) atunci trebuie sa-i pregatim pentru un grad de complexitate mai mare decat cel cu care suntem deprinsi. Eu nu doar ca nu as scoate din scoli obiecte. Din contra – eu as adauga – de ex. bazele economiei, cunostinte antreprenoriale s.a.m.d.

 Liliana Nicolaescu-Onofrei: Dorin, ce mult m-am bucurat sa vad comentariile tale! Yes! Apropo, educatzie economica shi economie aplicata se face in scolile noastre. Poate ca e una din cele mai interesante discipline. Dar mi se pare ca problema cea mai mare apare atunci cind se reduce totul la memorizare de cunostintze, fara aplicarea lor in practica. Ce poate fi mai grav decit sa shtii pe de rost formula de calcul a vitezei shi sa nu ai idee cum sa o foloseshti in viatza de zi cu zi?

 Dorin Ciobanu: Mi se pare ca asta deja este din categoria la modul de predare si nu continutul lui. Formula de calcul a vitezei este foarte utila. De ex. daca vrei sa vezi cat de repede pleaca banii pe facturi din contul bancar🙂. Pe mine de ex. m-a indispus mult faptul ca nici la liceu nici la universitate nu ne-au spus nimic despre istoria matematicii. … Vezi mai multLucrurile devin mult mai interesante cand iti dai seama care probleme incearcau sa le rezolve personalitatile a caror lucrari le-am studiat cu anii in timp ce-si scriau lucrarile …

Dorin Ciobanu: Apropo, daca gasiti un pic de timp (si aveti de unde sa-l luati), va recomand sa priviti filmul acesta: http://www.bbc.co.uk/programmes/b00dwf4f

Ruslan Ciurca: Creativitatea si Curiozitatea (C & C) sunt 2 factori care trebuiesc cultivati … si munca evident. Nu stiu cum fac britanicii, dar au ore interactive cu filme, discutii etc. permanent imi vad baiatul pe internet verificind ceva pe wikipedia s-au colectind informatii prin carti (gratie bibliotecilor gratis). Scriu poezii la scoala, deseneaza, a ajuns sa castige si un concurs si are si o publicatie. Se observa un fenomen interesant aici, lumea venita de prin alte tari din lumea a 3-a nu se prea avinta la studiat, sunt si britanici care stiu ca statul v-a avea grija de ei si tot nu se prea incordeaza la studiu (desi e pacat, studiile sunt gratis si predarea e buna). In schimb este o clasa (destul de bine aranjata si cu venit bun) care incurajeaza copii sa studieze mai bine si mai mult. E simplu, aici in Marea Britanie venitul e direct proportional cu calitatea studiilor. Cei care inteleg asta invata si la 30 si la 40 si la 50 de ani. Mie personal nu mi-a parut rau niciodata de studiile facute si cunostintele acaparate (imi pare rau ca nu am facut mai multe :)) … am verificat-o de mai multe ori si cu persoane care au facut Oxford ori Harvard ori Massachusetts Technology Institute … engleza uneori ma da de gol🙂 dar dupa ceva discutii productive nimeni nu mai atrage atentia la asa maruntisuri.

Mariana Siri: Interesanta discutie, chestii pe care multi din noi se intreaba – utilitatea cunostintelor acumulate la scoala, la liceu, universitate etc, comparate cu cunostintele necesare pentru a rezolva probleme parctice la servici, in viata etc….Ruslan – creativitatea si curiozitatea – cuvinte de aur, la care mai adaug unul ‘gindirea’ – iata care este rostul tuturor disciplinelor si altor surse educationale incepind cu familia si gradinita pina la mormint (!!! Ruslan nu e triziu sa acaperi cunostinte atita timp cit esti viu si gindesti;) A dezvolta oameni cu o forta puternica de gindire, mi se pare rostul familiei, scolilor si altor institutii. O gindire profunda, deschisa, logica, intuitiva, clara, critica, argumentativa, empatica, senzitiva – etc, ah, misteriile gindirii, pun trei puncte aici….

Lasaţi-l, că merge şi aşa…

4 martie 2010

De la o buna bucată de vreme încoace, toate cadrele didactice din republică au fost invitate să discute proiectele renovate  (revizuite? modernizate? re-descongestionate?) de curriculum pentru învăţămîntul preuniversitar.  Am asistat personal la cîteva situaţii în care se discuta despre curriculum.  Ca să înţeleg ce înseamnă strigăt în pustiu…

La şedinţa Colegiului Ministerului Educaţiei, dl rector Ion Bostan îşi exprimase interesul deosebit pentru ceea ce se întîmplă în şcoală, mai ales că absolvenţii de liceu care vin la Universitatea Tehnică nu ştiu nici fizică, nici matematică.  O fi de vină programele? Nu, mai degrabă metodele folosite de profesori, credea dumnealui… Or, aş putea afirma (şi nu numai eu!) că profesorii şcolari au făcut mult mai multă formare şi au mai multe competenţe în domeniul metodicii decît majoritatea profesorilor universitari. 

Peste cîteva zile, la şedinţa Consiliului Naţional de Curriculum, specialiştii coordonatori de grupuri la matematică, fizică, biologie şi chimie au susţinut că au operat anumite schimbări în programe, au mai scos din conţinuturi, dar la întrebarea Angelei Grama-Tomiţă, una dintre cele mai bune profesoare de română pe care le cunosc, „ce părere au despre o eventuală oferire, în viitor, a disciplinelor exacte în calitate de opţionale la profilul umanist în liceu”, toată lumea vizată a considerat imposibilă o asemenea schibare majoră.  Cum adică, exactele să fie opţionale? Cam cum ar veni asta? Din patru-cinci să aleagă două? Sau cum? Nu, nu se poate …

Şi acum, să presupunem că cineva iniţiază o cercetare, pe subiecţi alde mine şi alde oricine citeşte chestia asta, pentru a determina cam cîte procente din toată materia ce ni s-a băgat în cap la şcoală a fost folosită vreodată în viaţă.  Aş pune pariu că nimeni nu va opta pentru cincizeci de procente. Mă tem că vom fi mai aproape de treizeci… Pentru celelalte şaptezeci de procente, s-au irosit resurse umane, materiale, financiare.  Nu credeţi că în curriculumul şcolar trebuie incluse doar acele procente care pot fi asimilate, înţelese şi aplicate? Iar aprofundarea în materie să se întîmple doar la facultate?

Poate mai crede cineva la fel. Dar nu spune. Păi dacă şi specialiştii de la nivel de decizie, şi finanţatorii zic „lasaţi-l, domnilor, curriculumul ăsta, că merge şi aşa”…  Iar cele şaptezeci de procente continuă să se irosească. Şi  se vor irosi şi mai departe.  Încă mult timp.  Sau poate… ?


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.